duminică, 30 ianuarie 2011

Scrisoare deschisă

De ce România e ţara curvelor virgine, a priapicilor impotenţi şi a nimfomanelor frigide?

De ce România e ţara virginelor curve, a impotenţilor priapici şi a frigidelor nimfomane?

De ce de la mai puţin de cinci ani ai permis să mă întreb ”de ce m-am mai născut dacă nu am fost dorită?”

De ce m-am născut fată?

De ce la 20 de ani mama nu mi-a zis să fac un copil că mi-l creşte dânsa, iar acum mulţi ani mai târziu, când am o carieră şi mi-l (aproape) permit, îmi zice să-l fac că o să mi-l crească?

De ce toată adolescenţa şi tinereţea mi s-a zis că o femeie cuminte se mărită virgină, dar băieţii buni erau şi atunci luaţi de fete care ştiau la ce le foloseşte pizda?

De ce mi s-a dat creier, dar societatea se aşteaptă de la mine să-l folosesc numai să nu am ecou între urechi?

De ce am acces la instruire dacă toţi se aşteaptă de la mine să mă prăsesc şi să fiu o gospodină cum a fost mama mare?

De ce dacă sunt femeie am de ales între carieră şi copil, dacă aleg copilul, am irosit timp şi bani pentru instruirea profesională, dacă aleg cariera sunt o femeie denaturată, defectă, nedemnă, iar un bărbat poate să fie şi profesionist şi soţ şi tată?

De ce un bărbat care fute tot ce mişcă e un ideal masculin, iar o femeie care face acelaşi lucru e o curvă ordinară care trebuie lapidată cu pietre?

De ce acum mi se spune că supraproducţia de estrogeni poate genera cancere dar înainte de căsătorie mama m-a vrut permanent virgină / cel puţin reborn virgin?

De ce infidelităţile soţului sunt admisibile şi sunt din vina mea iar infidelităţile mele sunt de neacceptat şi sunt tot din vina mea?

De ce nevoia mea de sex e lejer mai mare decât a oricărui bărbat pe care îl cunosc dacă permanent trebuie să maschez asta?

De ce trebuie acum să te căsătoreşti dacă nu îţi doreşti asta din tot sufletul?

De ce e atât de ruşinos divorţul de un om de care nu te leagă nimic?

De ce trebuie ca un om să aibă la un anumit moment definit în timp doar un singur soţ/soţie?

De ce trebuie să renunţ la tabieturile mele şi la piticii mei ca să fiu o soţie mai bună dar nu există o presiune similară asupra soţului meu?

De ce s-a renunţat la formula căsătoriei de grup, în care existau mai multe şanse să găseşti ceea ce ai nevoie în cadrul familiei tale pentru frustrările familiei monogame?

De ce îmi doresc un copil şi nu-l pot avea?

De ce acum nişte ani nu mi s-a zis ”stai” iar acum mi se zice că am fost perfectă?

De ce dacă mi se oferă tandreţe am nevoie de spaţiu şi libertate iar când le am tânjesc după tandreţe?

De ce bărbatul e cruce întreagă iar femeia e jumătate de cruce când un bărbat lăsat singur o lună e în stare să moară de inaniţie dacă e pe cont propriu?

De ce bărbaţii vor amante comode, dar nu acceptă că femeile nu sunt în mod necesar impresionate de ceea ce vor ei?

De ce a apărut străin într-o lume străină dacă e doar o fantezie?

De ce mă ard toate întrebările astea dacă tot nu voi primi răspuns?

vineri, 28 ianuarie 2011

Număr de telefon privat

Herfjötur încuie cu grijă uşa în urma ei, în definitiv în zilele noastre nicio femeie nu poate fi prea atentă cu securitatea personală, îşi dădu jos haina de blană de nurcă neagră şi cizmele cu tocuri înalte, permiţându-şi să se relaxeze.
Ca în fiecare zi, aceeaşi rutină. Dezbrăcarea până la piele, un duş scurt sau mai lung, care să scoată mirosurile închisorii de pe pielea albă ca spuma laptelui şi din părul lung, de un galben atât de deschis încât părea argintiu. O cină frugală, pentru că o femeie trebuie să aibă permanent grijă de silueta ei. Un pahar de cidru care să îi încălzească sufletul. Uneori lenevit pur şi simplu în faţa televizorului. Alteori trăncănind pe net cu cele 7 surori supravieţuitoare. Alteori aruncând bucăţele gustoase de carne, ochi, creier şi ficat mai ales celor doi corbi ai tatălui ei, când cei doi înaripaţi îşi mai aduc aminte să aterizeze şi pe balconul ei. Şi de fiecare dată, fiecare zi se termină cu un antrenament îndelungat şi ardent în sala de sport amenajată special în dormitorul liber. Până când muşchii nu mai pot executa nicio fandare, nici o ridicare de la piept, nicio tracţiune sau împingere. Şi când ajunge în acest punct, încă o oră de antrenament la fel de dureros. Fiindcă niciuna dintre cele 8 surori care îi aleg pe bărbaţi nu poate fi prea atentă cu forma fizică în care se află.

Apartamentul în care stă azi Herfjötur e departe şi fizic şi moral de casa de piatră, tăcută, mohorâtă, plină de bărbaţi veşnic beţi şi veşnic puşi pe harţă a tatălui ei cel cu un singur ochi. Şi l-a amenajat luminos, în culori pastelate, cu linii moi, odinitoare. Cu multe, multe flori, de toate culorile, formând o un mic curcubeu la fiecare dintre geamurile ample. În drum spre baie, zâmbeşte ghivecelor aranjate milităreşte pe pervaz. Cu fiecare pas, mai lasă să cadă câte o haină, întâi uniforma severă de gardian de închisoare, apoi lenjeria de corp din mătase strălucitoare.

La finalul celor câţiva paşi prin living, dintre holul de intrare şi baie, singura pavăză dintre ea şi lume, rămâne ca de obicei coama ireală de păr care îi ajunge până la genunchi, învăluind-o din toate părţile, descoperind-o şi acoperind-o în acelaşi timp.
Păşi în cadă, dădu drumul apei simultan din toate duzele, lăsând fierbinţeala să îi pătrundă fiecare celulă. Săpunurile parfumate şi şampoanele i se par lui Herfjötur cel mai încântător dintre articolele de uz personal pe care le oferă lumea de azi. Se găsesc în toate formele, de toate culorile, cu arome pe care niciodată nu le-ar fi putut asocia plăcerii simple a spălatului. Acolo unde a crescut, săpunul era o bucată mare, greu de manevrat, făcută din leşie şi grăsime animală, mirosind înţepător, cu spumă puţină şi înţepătoare. Articolele pe care le foloseşte cu atâta încântare copilărească se deosebesc radical de cele din copilărie. În cele din urmă, după clătire metodică, după folosirea a cel puţin 7 loţiuni şi creme separate, iese din baie, înfofolită într-un halat roz pufos şi cu nişte papuci la fel de roz şi de pufoşi, cu un prosop de aceeaşi culoare înfăşurat în jurul capului, ca beduinii.

Dintr-o toană, decide să îşi înceapă seara cu exerciţiile fizice în locul obişnuitelor acţiuni relaxante. Apasă pe comutator, transformând sala de sport într-o cascadă uluitoare de lumini ce se izbeau în pereţii acoperiţi cu oglinzi uriaşe. Lasă să cadă halatul, prosopul, păşeşte din papuci, savurând răceala şi duritatea podelei de lemn de stejar. În oglinzile de pe perete şi de pe tavan, zeci de imagini ale ei fac aceleaşi lucruri, până când din toate părţile şi din toate unghiurile se vede înconjurată de femei goale, înalte, cu picioare lungi şi zvelte, braţe rotunde şi talie îngustă sub sânii uriaşi, fermi şi aproape perpendiculari pe tors. Prieşte fiecare dintre imagini cu un ochi critic, căutând urme ale trecerii timpului sau admirând modul în care muşchii i se mişcau fluid pe sub pielea translucidă. Bate din palme, comandând pornirea muzicii.
Şi brusc, imaginea statică se transformă într-un vârtej nebun de mişcări, încât pare că fiecare dintre femeile din oglindă atacă, parează, fandează, se retrag nu la unison ci unele pe altele. Nerv, graţie, elocvenţă, supleţe, amestecate cu un strop de erotism.
Iar în mijlocul simfoniei de exerciţii, soneria telefonului se face auzită brutal, sfărâmând armonia. La celălalt capăt tăcere.
Uşor enervată de întrerupere, Herfjötur ridică din umeri, închide blestemata invenţie omniprezentă a timpurilor moderne, încercând să-şi regăsească starea necesară exerciţiilor. Telefonul sună iar.
De data aceasta în locul tăcerii, nişte gemete masculine şi o foială, indicând clar activitatea la care se dedă apelantul. Zâmbetul visător datorat exerciţiului se schimbă instantaneu. Ochii albaştri scânteiază ameninţători, iar buzele pline şi roşii ca sângele se curbează felin, dezvăluind două şiruri de dinţi micuţi, albi ca laptele, aliniaţi perfect. Dintr-un pas e lângă instalaţia de sonorizare, selectând melodia cea mai dragă sufletului ei. La telefon, vocea masculină îndrugă vrute şi nevrute între gemete, cuvinte fără noimă, fără legătură. Zâmbetul devine din ce în ce mai crud. Apropie telefonul de boxele date la maxim lăsând ”The Ride of the Valkyries” să se rostogolească ameninţător, creându-i interlocutorului un şoc aproape fizic. Iar un CUVÂNT DE PUTERE se rostogoleşte de pe buzele femeii, izbindu-l cu forţa unui baros pe insolent, ucigându-i instantaneu erecţia şi făcându-i testiculele să i se ridice cât mai sus. Emasculându-l.

Incapabil să închidă telefonul, ascultând sopranele interpretând cu patos rolurile valkiriilor lui Wagner şi râsul dispreţuitor al lui Herfjötur, blestemat la o perpetuă impotenţă.

- Atunci când va veni vremea NU te voi alege ca al meu. Niciuna dintre cele care aleg măcelul nu te va alege şi nu vei păşi în casa Tatălui meu, fiindcă Valhalla e pe veci închisă laşilor şi eunucilor. Şi celor care sunt şi una şi alta. Eu, cea care îi înlănţuiesc pe bărbaţi o jur azi.



http://en.wikipedia.org/wiki/Herfj%C3%B6tur