Concluzii hibernale

Azi dimineaţă când m-am sculat, fulguia. Fiind ultima zi de iarnă în mentalul colectiv, o să scriu azi gândurile mele referitoare la iarna aceasta atipică.

A fost comparată adesea cu îngrozitoare iarnă din 54.
Părerea mea de citadină care nu a ieşit din oraş pe toată durata urgiei, e că am ieşit cu mult mai prost decât în acel an.

De ce? Fiindcă e 2012 şi nu 1954. Nu e argument circular, e doar paradox.
În 1954, războiul se terminase cu doar nouă ani în urmă şi trecuseră doar 55 de ani faţă de ultimul an al secolului XIX, care pentru România nu a fost mult mai avansat tehnologic faţă de vremurile în care Hristos păşea prin Israel. Oamenii ţineau bine minte ce înseamnă solidaritate şi de ce este obligatorie pentru supravieţuire.
O mare parte din populaţia României locuia la ţară, iar din procentul citadin, prea puţini locuiau în blocuri. Încă nu începuse exodul tinerilor de la ţară spre oraş. Încă mai erau oameni în putere.
Toţi oamenii care în 1954 locuiau la case aveau grădini în care îşi cultivau una alta, era inadmisibil ca o gospodină să nu aibă provizii serioase pentru iarnă. Procesul de globalizare nu exista decât în formă embrionară, încă mai se rezona ”prin noi înşine”. Când venea vorba de alimentaţie nimeni nu se baza pe importuri, ci fiecare pe sine însuşi. Inclusiv cei care stăteau la bloc îşi umpleau conştiincios toamnă de toamnă cămările.

Problema acestui an nu a fost atât de atroce la oraş ci la ţară. Aşa că mă voi axa pe diferenţele dintre ruralul de acum şi cel de acum un secol.
- România încă nu cunoscuse explozia demografică artificială din anii 60. Necesarele de orice erau mult mai mici. Iar conceptul de necesar de atunci nu este acelaşi cu cel de acum.
- populaţia rurală era mai tânără şi în putere. Nu depindeau de nimeni pentru a-şi asigura traiul zilnic.
- lipsa infrastructurii rutiere:
- atunci era o stare naturală care nu şoca pe nimeni. Nevoile de mişcare ale ţăranului de atunci erau infinit mai mici decât ale orăşeanului de acum. Gospodarul îşi producea cât mai mult din ceea ce avea nevoie pentru iarnă, muncind cu sârg de cu primăvara, iar ce nu putea produce singur se achiziţiona de la târguri.
- acum la ţară nu se mai produce la fel, fiindcă o bună parte dintre cei care au asistat la iarna asta au trăit-o şi pe cealaltă. Dar atunci erau tineri şi în putere. Acum avem nevoie de transporturi fiindcă un segment din ce în ce mai mare de oameni nu e capabil să îşi producă bunurile necesare în regie proprie.
- lipsa sistemului de electrificare: fiecare casă avea proviziile sale de lumânări şi petrol lampant. Nimeni nu depindea de fiţele moderne cum ar fi radio, televizor, celulare, frigidere. (Da, ştiu, ne sunt indispensabile, dar sunt aşa fiindcă noi le-am dat acest statut, nu fiindcă toată omenirea ar deceda instantaneu la dispariţia lor). Acum, ne bazăm pe lumina care vine din tavan şi ne minţim cu lumea care se deschide într-un ecran.
- arhitectura: atunci arhitectura casei de ţară era reprezentată de o clădire destul de şubredă, într-adevăr. Dar erau la fel de uşor de refăcut şi cu birocraţie aproape 0.
- percepţia despre lume şi viaţă:
- atunci fiecare om ştia cu siguranţă că vine iarna după 1 noiembrie şi că vine negreşit. Asta însemna că trebuia să ai grâu şi porumb pentru tine şi pentru animale, făsui că-i postul lung, porc de Crăciun ca să ai şi proteine, orătănii în şură, vacă şi cal. Vin şi ţuică în beci şi varză-n putină. Dulceţuri şi compoturi şi altele în cămară. Lemne, coceni şi paie pentru foc.
- de 20 de ani, de la revoluţie încoace, fiecare iarnă e un eveniment cataclismic, privit nu ca o încheiere naturală de an ci ca urgia lui Dumnezeu asupra păcătoşilor de guvernanţi. Care d-aia ridică biserici din bani publici, să aibă unde se ruga să nu mai vină prăpădul alb. Aşa că an de an suntem prinşi pe nepregătite.
Ar fi multe de zis despre proasta gestionare şi în oraşe a iernii acesteia. Începând cu stocurile insuficiente de combustibil. Şi gazele pe care o să le plătim nu la supra-preţ ci la hiper preţ. Şi terminând cu munţii de zăpadă care în loc să fie scoşi în câmp au blocat de o lună oraşul. Cu oprire pe la primărie, care NU a dat amenzile care se impuneau pentru necurăţarea oraşului. Atât cetăţenilor cât şi firmelor de salubritate care au tras un rasol inimaginabil.

Per total, faptul că am crescut nerealist şi fără un plan sustenabil, nu ne-a ajutat în anul 2012.