Tinereţe cu dată variabilă

La 20 de ani eram tânără în buletin dar bătrână la suflet. Eram aşa de preocupată să ”act”, da, englezescul ”act”, care înseamnă un pic a acţiona şi un pic a juca teatru că-s adultă, responsabilă, de încredere, ce mai un afurisit de stâlp al societăţii, capabilă să rezolv jumătate dintre crizele mondiale cu mâinile legate la spate.
La aproape 40 (strategie de marketing! În fiecare an încep de pe la anul nou să pretind că am cu un an în plus, ca în toamnă, când are loc evenimentul nedorit să fiu adecvat pregătită sufleteşte. Pentru fatidica schimbare de prefix am început să mă pregătesc cu 4 ani înainte, ca la/de Olimpiadă.), nu mai sunt tânără conform aceluiaşi act juridic. Însă am devenit atât de adultă încât nu mai am nevoie să pretind nimic. Aşa că pot să-mi savurez complet tinereţea din suflet, să fac bancuri cu substraturi, să îmi gâdil prietenii sau să discut despre teoria stringurilor cu oameni încă necunoscuţi.

Aşa că am aflat şi cine îmi dă înapoi anii irosiţi inutil într-un vis mort din născare.
EU! Eu mi-i pot lua înapoi, cu puterea investită în mine de către mine însămi şi prin decret bellagin!