Blog am, minte ce-mi mai trebuie!

Azi sunt antipersonal.

Azi mi-aş dori să fiu o bucată ţapănă de rocă, cam cât muntele Coştila (pentru necunoscători, în copilăria mea mitologică, muntele ăsta scuipa Himalaia-n cap şi o ştergea cu cotul) şi să plonjez total şi irevocabil spre soare. Ptiu drace, înseamnă că are dreptate Cârcoteanul când zice că m-am uitat la prea multe telenovele indiene ş-acu am vise de cremaţie!

Azi am chef să primesc 1 00000000000000000000000000000000000 de milioane de sfaturi nesolicitate, pe care să le joc în picioare precum Pavel Cneazul. Mă văd cu câte o paporniţă (desigur sigilată etanş şi cu mânere sterilizate) de stârvuri de sfaturi în fiecare mână şi cu încă una în dinţi, bătând un passo doble ca la carte peste altele. OLE! Trimiteţi-mi deci toate poveţele voastre obosite şi oferite fără a fi cerute vreodată, toate învăţăturile voastre pe care alţii şi-au dorit să vi le îndese pe gât şi să vă admire sufocându-vă cu ele, toate îndrumările cu care nu se ajunge nicăieri şi pe care alţii le-au zvârlit orfane şi în pielea goală în furtună! Ohhhh daaaaaaaaaa! Trimiteţi-mi-le mie pe toate! C-am gata pregătită canistra de benzină şi arzătorul Bunsen pentru ele. Iar cu şi peste scârbavnicele lor rămăşiţe o să joc precum o Kali scoasă din pepeni, pe toate ritmurile latino. Shiva, step asside, azi am chef să dărâm eu universul!





PS: AMIN! Ce bine e să îmi scriu dracii, ca să-i pot privi în vocale şi să le zdrobesc între colţi consoanele. Cine mai are nevoie de sfaturile specialiştilor? Habemus blog!