De ce merit cununa de lauri (şi drăcovenia de făcut parcări în locul meu) de ambasador de onoare al satului Sâmbureni

Sâmbureni, vatra mea de suflet, vatra mea de dor,

A doua, nu şi ultima, dar cu siguranţă partea explicativă.

De ce consider eu că trebuie să devin, nu-i aşa, ambasadorul dincolo de blogosferă a acestui minunat tărâm numit Sâmbureni.

În primul rând deoarece mă trag dintr-un sat al cărui nume este identic în proporţie de 66,7% cu acest sat blogosferic.

În al doilea rând, deoarece cred cu tărie că tărâmul nostru românesc merită să fie reprezentat de către bogăţiile sale naturale. A se vedea bustul din logo, creaţie a unui artist român. Desigur că mă gândeam, nu-i aşa, atât la cupru, ca valoare intrinsecă, dar şi, nu-i aşa, la arta plăsmuită din nunta focului cu pământul, dragii mei. Liliiii, neruşinaţilor! Chiar credeaţi că mă refer la altceva? Ntz, ntz, ntz, ”Honi soit quy mal y pense!” Iar cui n-a gândit, nu o să primească vreo jartieră albastră de la mine, doar NU o să primească o la fel de albastră vânătaie confecţionată cu tigaia şi polonicul de zestre.

În al treilea, nu şi ultimul rând, fiindcă frumuseţea e cel mai bun ambasador, a se vedea toate missele care ajung ambasadori ONU sau alte avioane şi cine poate fi cea mai frumoasă dintre e-frumoase? Desigur, Belle d'Imagination, cea de pe 17 octombrie pe listă, cu voia dumneavoastră, fiindcă lumea virtuală e o lume a imaginaţiei iar această campanie e strict de imaginaţie.

Iar cum frumuseţea merge cel mai bine alături de iubire întotdeauna, ultimul motiv din enumerare e cel dat de iubitul meu, ”futu-ţi volanul, că nu eşti în stare să pui mâna să conduci şi să-ţi mişti singură curul din punctul A în punctul B”. Cum nu pot să fiu martor pasiv la o astfel de irosire criminală de resurse regenerabile (adică pula), ar trebui să pun mâna pe volan. Dar cum să pun mâna pe volan când parcările îmi dau fiori pe şira spinării şi am instant nevoie de ciorapi (până pe creştet) cu încălzire electrică pentru a trece peste momentul traumatizant?