Vae victis

Am fost la Bruxelles. O propoziţie scurtă care cuprinde în sine o mare de emoţii. Să traversez pe lângă Viana, să văd pe marginea autostrăzii nume de oraşe pe care le-am învăţat în anii copilăriei citind cărţi cu muşchetari şi cu ostaşi care nu mai erau războinici, a fost pentru mine ca un pelerinaj cultural.
Iar partea veche a Bruxellului respiră acelaşi aer de acum 500 de ani şi încă sunt clădiri pe lângă care mon d”Artagnan ar fi putut păşi zornăind din pinteni. M-am rătăcit (vorba vine că am ştiut fiecare secundă cam pe unde suntem) alături de un prieten tare drag inimii mele pe o străduţă unde acum e un hotel. Acum câteva veacuri trebuie să fi fost o impunătoare reşedinţă nobiliară. Iar combinaţia între gardul de epocă – da, c-acolo nu sunt liberi întreprinzători care să orienteze fierul vechi şi un 20 de metri de grădină îngrijită după principiile şi gusturile unor veacuri apuse i-a adus aminte de Cocoşatul lui Paul Feval.
Evident mi-am adus aminte şi eu de minunata carte şi de acea lume care a apus. Poate că va fi având minusurile ei, multe chiar, de la absenţa cur-papirului la credinţa fermă că apa dăunează şi intern şi extern grav sănătăţii. Dar dacă au dispărut aceste minusuri au dispărut şi caracteristicile care au făcut măreaţă acea epocă. Nobleţea, onoarea, cavalerismul. S-a aşternut praful peste Lagardere şi peste amintirea lui.
Mie mi-a rămas în minte o frază legată de prăbuşirea prinţului de Gonzague. Despre lăcomie, despre cum simţi că se strânge laţul şi funia se apropie de par, dar mai vrei încă un bănuţ de aur şi speri că încă o zi ţi-l va aduce şi că o zi e aproape nimic. Dar cum uiţi cât de puţin e necesar ca să pierzi tot şi să mori.

Azi mi s-a cerut iertare pentru greşeli vechi şi am primit jurăminte că se va schimba totul în bine. Acum o săptămână aş fi plutit pe nori de fericire şi aş fi crezut. Dar a trecut o săptămână şi m-am schimbat eu din temelii, deja plutesc pe alţi nori de fericire iar libertatea e atât de dulce încât constrângerile par fiere.
Întotdeauna scuzele sunt prea târziu şi prea puţin. Şi inutil.