Una mujer como tu

.
Facebook, twitter, în general orice platforme de socializare care cer atâtea date despre mine că pe urmă orice prieten agreat poate să-mi cumpere la sigur lenjeria intimă favorită mi-s străine. Nu fiindcă aş fi în mod automat paranoică ci fiindcă nu sunt sigură cât de paranoică trebuie fiu.
Nu am reuşit niciodată să înţeleg faza cu tragedia ulterioară spargerii contului facebook. A se vedea ”cazul” unor vedete de carton care au zguduit presa tabloidă.
Cu toate astea mi-am făcut şi eu cont pe cartea mutrelor. Aşa de exemplu am reuşit să particip la întâlnirea de 19 ani de la terminarea liceului şi să iau legătura cu o serie de colegi. Trebuie să recunosc şi faptul că mi-a uşurat enorm viaţa cu mesajele ”X-uleasco, săptămâna asta ai n prieteni care îşi aniversează ziua de naştere”. Acum nu mai e nevoie să ţin minte decât vreo 4-5 zile de naştere.
Nu m-a prins febra plantării de căpşuni, roşii sau prepeliţe virtuale. Nu ştiu să joc CastelVille, Energy MobWars sau măcar online pool.

Aşa că în momentul în care un respectat amic mi-a dat următorul mesaj ”Habar n-ai ce e bun! E cel mai tare site de agatat, ma pentru o femeie divorţată de varsta ta, e mana din Cer”, mi-a picat falca.

”O femeie de vârsta ta”… Frate n-am decât 37 de ani. Nu-s puţini, am încetat să fiu o fragedă fecioară cam de multişor. Cu toate astea refuz să mă dau pe 2 puştoaice de 18 ani. Îmi place al dracului de mult pielea mea, cu toate urmele de vergeturi şi celulită. Cu toate că sânii mi s-au lăsat faţă de acum jumătate de viaţă. Dar încă arată mai bine decât ai mult mai celebrei mele leat, madame Udrea lui Cocoş. Îmi place ceea ce sunt şi ceea ce am devenit mult prea mult ca să mă dau la schimb. Plus că sunt prea căpoasă. Dacă pielea mea îmi e insuficientă, mă îndoiesc amarnic că există vreo operaţie cosmetică care să îmi rezolve problema de coloană vertebrală şi respect de mine. Chirurgia estetică e teribil de utilă pentru reconstrucţia persoanelor care au suferit accidente. Sau pentru corectarea unor defecte care au impact asupra stării de sănătate. Nu merci, pusul de ţâţe false, liposucţia, nu merci, astea nu-s de mine. Am renunţat până şi la micşorarea chirurgicală a ţâţelor pe care mi-o doream pentru 40 de ani când am citit care sunt riscurile asociate. Se pare că operaţia de adăugare e mai simplă decât cea de eliminare… Asta e, ghinion de neşansă şi soartă crudă.

O altă întrebare care mi-a răsărit în minte e cea legată de agăţămente. De ce ar trebui să pierd vremea să agăţ pe habar n-am cine pe internet când întâmplător deja am lângă mine pe bărbatul pe care l-am aşteptat o viaţă? Bun, cel care mi-a dat sfatul binevoitor nu ştia decât de divorţ, nu ştia şi de iubirea care îmi luminează fiecare secundă a vieţii. Dar de ce e de presupus că m-ar interesa să ”agăţ” pe cineva?