Sir, your balls are steel and far bigger than mine!

Sau:

Masacrul ultimilor inocenţi ai României, happy end intermediar.


Cei de la Antena 1 spuneau ”Nu mor caii când vor oamenii” şi spuneau frumos asta. A fost o bucurie personală să văd acest reportaj şi să aud această ştire.

Cu plăcere nespusă am aflat astăzi că cineva a avut astăzi putere, abilitate şi forţă să oprească execuţia şi să pună capăt martiriului unor animale.
În primul rând aş vrea să mulţumesc unor oameni:
- Mulţumesc Groparule fiindcă ţi-ai amânat un post ca să mă pui la masa ta, oaspete de onoare.
- Mulţumesc Vicky şi Radule pentru că şi voi doi m-aţi pus în capul mesei şi mi-aţi acordat voce.
- Mulţumesc tuturor celor care m-au citit şi au luat o poziţie. (Mai ales celor care nu sunt de acord cu mine).
- Mulţumesc Doamnă Oana PELLEA pentru faptul că aţi formulat superb ceea ce aveam şi eu pe suflet şi mult mai elegant decât mine.
- Mulţumesc tuturor celor care s-au implicat în oprirea unui act de cruzime inutilă.
- Mulţumesc Domnului BĂRBUCEANU şi tuturor voluntarilor Vier Pfoten care au stat la Letea în timp ce eu dormeam în patul meu şi s-au străduit să amelioreze cumva situaţia cailor.
- Mulţumesc reprezentanţilor DSV Brăila care nu au permis ca nişte animale nevinovate să primească cununa martiriului. Nu, nu scriu la bătaie de joc faţă de martirii creştini, dar câtă vreme au fost închişi cu animale sălbatice flămânde – erbivor nu e similar cu pasiv ! – lipsiţi de apă şi de mâncare, bătuţi şi schingiuiţi iar la final îi aştepta o moarte lipsită de glorie, paralela cu martirii creştini îmi SARE în ochi.
- Mulţumesc Poliţiei animalelor Brăila, care spre deosebire de autorităţile de la Tulcea îşi respectă menirea.
- Ultimul dar cel mai important îi mulţumesc însă comandantului secţiei de poliţie Ianca. (Cer scuze anticipat dacă m-am adresat greşit)

Sir, your balls are far harder than brass and far bigger than mine!

Sunt româncă, trăiesc de prea multă vreme într-o societate în care legea e scrisă pentru a găsi chichiţe prin care să fie încălcată. Sunt ferm convinsă că cine şi-a pus semnătura iniţială pe proiectul de exterminare a cailor de la Letea nu este femeia de serviciu a vreunei instituţii locale. E vorba de bani şi clar e vorba de altele urâte.
În condiţiile în care Poliţia e blamată pentru 1000 de fapte de corupţie, că încalcă legea pe care ar trebui să o apere, văd cu plăcere un om care a călcat legea cu legea, realizând ceva ce mi se părea inimaginabil. A reuşit cu o chichiţă de avocat hârşit de rele şi dar de o simplitate superbă să oprească execuţia în proverbialele 5 minute. Cu cel mai încântător viciu de procedură. Chapeau mon comandant!

Să opreşti convoiul condamnaţilor la moarte pentru care nimeni nu putea face nimic pentru faptul că era supra-încărcat camionul şi devenea pericol pentru securitatea publică mi se pare absolut supra-realist! Thinking out the box!
Nu vă văd mult timp în Poliţie, cu siguranţă că acţiunea domniei-voastre a deranjat pe mulţi dintre potentaţii care râvneau la carnea cailor şi la pământul lor. Dar e pentru prima oară când salut din toată inima şi cu tot respectul un membru al ministerului de interne pe care nu îl cunosc. Şi a doua oară în viaţă în care am putut pune deştul pe rană, constatând schimbarea la faţă a acestei instituţii vitale. Mi-aş dori ca să mi se mai întâmple de multe ori în viaţă acest lucru. Mi-aş dori ca peste câţiva ani când ies pe stradă la plimbare să îi salut pe poliţiştii de proximitate şi să văd ca în Grecia cum toată lumea salută poliţistul cu plăcere, ca pe un membru respectat al comunităţii.

DOMNULE, TOT RESPECTUL MEU!

PS: bustul de bronz a fost realizat după o poză a subsemnatei de către un amic, artist plastic. Care a surprins teribil atitudinea mea şi cea a ”my balls”. Care-s 96, cupă C spre D, deci nu intră în categoria ”dă cu cremă să se usuce şi să cadă”.