Meci

Ca de obicei, ne-am dorit mai arzător înfrângerea.

Părerea mea pe care nu mi-o va schimba nimic pe lumea asta e că fotbalul e un joc incomprehensibil.
22 - 2 +3 = 23 de bărbaţi în chiloţi, unii coloraţi ca papagalii, unii în negru care aleargă ca bezmeticii după minge, dintre care 20 cum o prind, cum dau cât pot cu piciorul în ea. (Ce mama zmeilor mod de a-ţi trata jucăriile mai e şi ăsta???!) Alţi 3 care aleargă tot bezmetic după minge, numai ca să stea cu ochii pe ea şi din când în când să fluiere. (Şi pe mine jur că mama m-a învăţat că nu e frumos să fluieri în public, lipsă crasă de maniere). În alte cazuri, arată bileţele, galbene şi roşii. (Lipseşte madam Udrea ca să le ducă între fluierător şi fluierat, cu pauză de efect artistic pe la oarece televiziuni.) Iar încă 2 amărâţi stau ca proştii în poartă şi se chinuiesc să prinză mingea înainte de a intra în poartă, astfel încât să-i priveze de ce bucurii au şi ei pe cei 20 de amărâţi despre care am discutat mai devreme.

Ca orice joc creat de bărbaţi, n-are cap, coadă şi mai ales centru.

Ne învinuiţi pe noi că întârziem. Păi cică partida are 90 + 15 minute. Teoretic, când se ajunge în minutul 105 de la primul fluierat, ar trebui să fie ultimul fluierat. Nu am văzut niciunul dintre ăia îmbrăcaţi în negru care să fie punctual.

Măcar înainte de a-l aduce moş Columb încoace şi să schimbe îl pervertească englezii, jocul era mai logic. Nu dădeai cu piciorul, dădeai cu capul, genunchiul sau şoldul. Nu erau măscărici care să strice bucuriile şi ploile, era numai o minge de cauciuc nevulcanizat, dur, care trebuia băgată printr-un inel. Cine câştiga, era sacrificat zeilor, ca să aibă mulţimea ce să pape după ce se agitau şi urlau.
Fotbalist la proţap era varianta sudamericană, mai săţioasă a latinului pane et circum. Ce atâta pâine fratele meu, că prosteşte! Proteina dă energie.

Cu asta am terminat expozeul despre fotbal în general.

Concluzia mea despre meciul de azi, urmărind reacţiile unor prieteni care se agitau şi trăiau intens meciul e simplă:
- Echipa de azi a României: 11 pule coaie care se comportă pe teren ca nişte pizde.
- Românii se agită prea tare pentru nişte pule coaie care nu ştiu nici să fută nici să joace.
- O să mai avem o echipă nu o adunătură de maidan, când or alerga ăia după minge cum aleargă după pizde prin cluburi şi atunci o să câştigăm. POATE

Între timp, rămân la o nedumerire veche, cum să plăteşti un idiot care aleargă după o minge cu un salariu de multe ori mai mare decât al unui profesor sau medic?

N-a murit nimeni fără fotbal. Dar garantat fără un medic o mierleşti.

PS. Fantezia mea e să îi văd pe băieţii ăştia de la naţională care sunt uşor confundabili cu nişte coaie (se agită dar nu intră nicăieri), luând o bătaie soră cu moartea de la Insulele Feroe!