1 Decembrie - Coaiele ca destin naţional

Parcă şi gaura steagului de la revoluţie a fost un semn pentru ceea ce urma. Timp de 20 de ani am fost futuţi în toate găurile, de oricine a avut vreo fantezie falică. Sau de oricine a avut limba mai alunecoasă, amăgindu-ne cu câte o felatio / un cunlinigus divin, doar ca să ne ia până la final şi virginitatea şi cinstea şi banii.

Aşa că parcă ar trebui să apară pe steag şi coaiele. Doar ne salutăm zilnic pe stradă cu afectuosul şi respectuosul ”Băi coae!”, prescurtare românească, jalnică şi modernistă a fabulosului ”Slavă zebbului tău cel până la genunchi!” din 1001 de nopţi arabe. De 20 de ani suntem necesari dar mereu uitaţi şi lăsaţi de-o parte şi niciodată nu intrăm unde e distracţia şi acţiunea.
Nu reuşim niciodată să ne înălţăm, ne mulţumim să atârnăm penibil şi bălăngănit, mult prea adesea transpiraţi şi iritaţi.