marți, 13 decembrie 2011

Şoapte pe jumătate

Iubesc noaptea. Îmi place penumbra, adunându-se seducător în jurul meu. îmi plac contururile estompate, modul în care sunetele parcă se propagă mai greu şi mai tăcut. Norocul meu e că am o vedere excelentă de noapte, de felină autentică nu doar de zodie. Întunericul mi se potriveşte ca o mănuşă. Mă simt cu adevărat liberă. Simt cum mi se ascut toate simţurile şi aud chemarea ancestrală a vânătorii. De-o fi mamut, de-o fi bărbat.

Afară e o vreme superbă. Păcat că se cochetează cu 0 grade Celsius nu cu 25. Acesta-i singurul cusur. E atât de încântătoare noaptea şi ceaţa din întuneric. Lumini blurate, şoapte incomplete, mişcări mai mult ghicite.

Mi-ar fi plăcut să fie vară şi să-mi fii alături, să ne plimbăm prin ceaţă pretinzând că suntem ultimii oameni de pe pământ. Şi desigur, să ne aducem aportul la repopularea lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu