Puşca şi cu limba lată/ Vreau colind ca altădată

Premisa 1: Am crescut la ţară.
Premisa 2: Memoria mea de lungă durată e destul de bună.

Cumva nu reuşesc să-mi aduc aminte colindele de Crăciun să fi fost cântate aiurea, toată luna decembrie. Îmi aduc aminte cum NUMAI băieţii se pregăteau, cumva pe ascuns, secret de masa adulţilor pentru noaptea asta magică. De pe la un 6-7 începeau să colinde. Se cânta Moş Ajunul, Steaua, se cânta Dar nu uita când eşti voios, române să fii bun. Poate încă vreo 2 sau 3 alte colinde. Fără Ler şi fără Viflaimul Maramureşean. Astea erau ale locului, astea se cântau. Nu se îmbrăcau în costume roşii cu bărbi albe. Nu se maimuţăreau.

Ştiu că toate cadourile conţineau ceva de îmbrăcat, astfel încât să te înnoieşti şi la port nu doar în cuget.

Ştiu că ţăranii din Singureniul meu nu prea se omorau cu postul. Iar de Ignat se cinsteau serios la pomana guiţătorului.

Nu m-am lămurit de ce de pe la Sf. Nicolae trebuie să se agaţe luminiţe-n stradă. Nu m-am lămurit de ce de o săptămână deja o trupă costumată-n Moş Crăciun îmi cântă serenade carrolizatoare. Nu înţeleg de ce ţigăncuşe şi ţigănuşi murdari lălăie deja în mijloacele de transport în comun un fel de colinde colajate şi cu o singură linie melodică în care se amestecă hidos Mării, îngeri, Viflaimuri, boi, magi şi stele. Din nefericire nu din cele verzi.
Nu înţeleg de ce sunt în toate vitrinele brazi tăiaţi şi împodobiţi când încă nu e Ajunul

Şi nu înţeleg de ce nu îmi dă şi mie nimeni o puşcă cu care să predau tot ceea ce ştiu despre Sărbătorile de iarnă, care mă jur, NU au nimic în comun cu vânzările demente şi cumpărarea de tâmpenii inutile dar scumpe.