Grinch. Grumpy Grinch!

Grinch. Grumpy Grinch! Încântată să vă cunosc.
Iar vine Crăciunul şi iar mă umplu regal de nervi.

Conform dex:
Crăciún (crăciúnuri), s. n. – 1. Sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului. – 2. Imagine sfîntă care reprezintă Nașterea, și pe care preotul o aduce în casele credincioșilor. – 3. (S. m.) Personaj mitic, moș bun care întruchipează sărbătorile Crăciunului, corespunzînd uneori Regilor magi din tradiția spaniolă. – Mr., megl. Crățun, Crăciun, Cărțun. Origine foarte discutată. Fonetismul din mr. indică un etimon lat., care trebuie să fie lat. creātiōnem, cu sensul de „copil,” ca în sard. kriathone (Wagner 90), v. sp. criazón, cf. sp. crio. Crăciun trebuie să fi însemnat la început „Pruncul Iisus”, care explică și folosirea acestui cuvînt ca nume de botez și de familie, iar mai tîrziu personificarea sărbătorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus, dar cu sensul de „creație” sau „naștere”. (A. Densusianu, Hlr., 262; Jagič, Arch. slaw. Phil., XXXIII, 618; Pascu, Beiträge, 8; Pascu, I, 69). Această soluție nu pare posibilă, fiind negarea directă a dogmei creștinești a Întrupării (născut, iar nu făcut), și fiindcă lasă fără obiect personificarea și fără explicație numele de persoană Crăciun.(…)
În sfîrșit, sensul de „moarte violentă” sau „moarte în floarea tinereții”, propriu rus., pare a se explica prin rom. crăciuni, vb. (a vărsa sînge, a ucide), datorită obiceiului de a tăia porcul în ajun de Crăciun, cf. ți-a venit Crăciunul, „ți-a sosit ceasul de pe urmă”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič, Arch. slaw. Phil., II, 610; Schuchardt, Arch. slaw. Phil., IX, 526; Berneker 604; Capidan, Raporturile, 182.

Crăciunul, conform dex ar trebui să fie momentul din an în care creştinii ar trebui să prăznuiască naşterea Domnului Iisus. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Interesantă folosirea cuvântului prăznuit. Care duce cu gândul şi la celebrări religioase şi la ospăţul morţilor. După mintea mea puţină şi proastă, de femeie, ar trebui să stăm în biserică, în rugăciune, pentru izbăvirea sufletelor.
În schimb noi prăznuim un alt mort, mult mai important decât Mântuitorul ce se naşte. Da, porcul, căci în jurul lui ne adunăm şi în jurul carcasei lui ne veselim şi umplem maţul, porceşte. Deşi, la cât de buni creştini suntem (păi nu se poate să aşteptăm mamă Crăciunul cu masa goală!) ar trebui să ştim că porcul e animal necurat şi nu ar trebui să fie pus pe masă.

Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise Cap. 14
8. Nu se mănâncă porcul, pentru că, deşi are copita despicată, nu îşi rumegă mâncarea; acesta este necurat pentru voi. Carnea acestora să n-o mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă atingeţi.


Afară trebuie să-mi croiesc iar drum printre cete de colindători zdrenţăroşi şi murdari care amestecă d-an pulea colinde. Sărăcia nu e damnabilă, dar jegul da! Iar mi se întinde ostentativ mâna sub ochi ca să nu cumva să uit să fiu mai bun şi mai adevărat. Cum mama dracului să fiu mai adevărată? Ce, în restul anului sunt cumva neadevărată? Apropierea de 25 dec. trebuie să-mi scadă procentul de minciuni din sânge?! Dar e tradiţia să asculţi colinde. Mă jur că în cărţile de folclor pe care le-am studiat se menţionează clar că de Crăciun se colindă pe 24 şi 25 decembrie. Nu de pe la sfântul Andrei!

Oameni cenuşii cară posomorâţi, ca nişte termite, brazii asasinaţi pentru foamea pieţei. În mâna cealaltă cară tone de jucării cu care să îşi răscumpere tăcerile şi absenţele de peste an, considerând ”quality time” fiind cheia unui start bun în viaţă pentru pruncii beneficiari.

Desigur, mulţi dintre aceiaşi care acum îşi burduşesc frigiderele până la refuz şi cară brazi, sunt împotriva asasinării maidanezilor. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

Printre ei şi ai mei. Să recapitulăm. Tot familionul îl are mare. Colesterolul, desigur. În mod clar, ar trebui să ne ferim de cărnuri grase, şunca şi jumările n-ar trebui să apară în meniu. Aşa că, mama a cumpărat NUMAI o pulpă mare de porc, din care a ieşit un lighean de jumeri, o tavă mare de şunci puse cu sare.
S-au mai cumpărat şi vreo 5 pulpe de curcan, ca să iasă cârnaţii buni. Nu mă întrebaţi de ce trebuie să fie pe masa de Crăciun cârnaţi. Am citit şi recitit Biblia. Nu apar nicăieri cârnaţii. Sau şunca. Sau jumările.

Acum 2000 de ani porcul reprezenta un element vital în economia rurală mondială. În China porc sub coteţ = belşug. Da carne, grăsime cu mare putere calorică ieftină, încălţăminte, ferestre şi mingi de fotbal. Iar oasele reprezentau hrana câinilor sau se foloseau în alte scopuri. România s-a ţinut cu obstinaţie de-o parte de evoluţia europeană. Vlaicule, măria ta, sper că eşti fericit cu lecţia dată Doamnei Clara! Aşa că de la eminamentele agrar de la Războiul de Independenţă s-a ajuns la strămutările masive de la sat la oraş după al doilea Război Mondial. Ţăranul transplantat aiurea de pe uliţa lui pe o ciudată şi anormală uliţă verticală a uitat că nu mai are spaţiu şi nevoie de crescut porci pentru Crăciun. Libertatea post 89 nu înseamnă nimic pentru mentalitatea lui. Trebuie să ia cât mai multă carne de porc spre a pune la congelator, să aibă tot anul Ce contează că ai supermarketuri deschise non stop?! Ce mai contează că poţi să îţi cumperi permanent carne proaspătă? Fâs! N-a fost de Crăciun pe masă, nu are nicio valoare sentimentală! Trebuie să facem stocuri, să nu cumva să rămânem fără de crăpelniţă.

De ce naiba nu s-a putut lua în Ajun sau pe 23 o pereche de pulpe de curcan şi o bucată de carne de porc pentru o friptură/ o oală de sarmale/ o oală de ciorbă, beats the hack outa me! Şi şi aşa ar fi fost prea mult!
Aşa pe masă de Crăciun or să fie gustări, şuncă, jumări, tobă, ouă cu unt, brânză, sarmale, cârnaţi, ciorbă, friptură.
După care o să ne plângem că ni se face rău, că intră bila-n grevă, că urcă colesterolul până-n cer şi altele.

După care, desigur, o să jurăm pe roşu că la anul nu o să mai facem tâmpenii. Doar ca să le facem iar şi iar, an după an!