Femeia ca o marfă, femeia ca o pradă

La o primă vedere, Roma şi Israelul au avut prea puţine în comun. Pe de o parte democraţia, politeismul şi expansionismul-sincretic roman, pe de altă parte izolarea enclavică, monoteismul şi teocraţia Israelului.
Roma în primul secol: un conglomerat de naţiuni aduse sub standardul roman, fără o limbă oficială obligatorie, fără o religie de stat, o plutocraţie insensibilă la etnie, culoarea pielii sau zeul căruia i te închinai, câtă vreme marcai sesterţul către Cezar.
Israelul aceluiaşi secol: un spaţiu virtual închis, cu probleme uriaşe generate de religia care ţinea loc şi de aparat de stat. Proaspăt cucerit de către pumnul roman, confruntat brutal cu legi noi şi cereri absurde. De la monoteismul rigid cu care crescuseră, trebuiau să se adapteze la noua realitate politeistă, susţinută de armata de ocupaţie a Romei.
Cu greu pot fi imaginate două culturi mai diferite, antagonice şi sortite conflictului violent. Şi cu toate acestea, cele două culturi au avut ceva în comun: femeia ca posesie şi ca cetăţean de mână a doua.
În mod limpede, creştinismul care s-a născut pe drumul Damascului şi a fost scos printr-o cezariană sângeroasă şi genocidală din pântecele Imperiului, a preluat acest lucru de la ambii săi părinţi. Aşa se face că 2000 de ani aproape de când Iisus a fost săltat pe cruce pentru a potoli setea de sânge a poporului ales, creştinismul încă îşi desconsideră cea mai importantă componentă: femeia.
Dacă timp de 19 secole femeia a trebuit să stea în casă, să se înfăşoare în cârpe din cap şi până la tălpi, să se supună vrerii suverane a soţului şi stăpânului ei, de aproape un secol, situaţia se schimbă accelerat în spaţiul creştin. S-au purtat ciorapi albaştri, s-a renunţat la basmale, s-au ars sutiene în public. Fustele s-au scurtat, chiloţii au intrat la apă, chiar primejdios pentru sănătate, ne purtăm feţele ascunse sub măşti groase de fard ca să nu se vadă nici imperfecţiunile nici vulnerabilitatea.
Evident, o astfel de tranziţie, de la niciun drept la drepturi egale, nu putea fi nici lină, nici fină. Şi orice dezechilibru trecut duce la pendulări viitoare.
De la femeia posesiune a evului mediu, avem acum femeia cetăţean. Care are acces neîngrădit la educaţie, la politică, la carieră, care îşi poate alege la fel de liber partenerii precum era în secolele trecute doar privilegiul masculin. O astfel de tranziţie nu putea fi privită cu ochi buni de misoginismul nativ al poporului român, unde înseşi femeile urăsc de moarte pre femei.
Acum 10 ani arma de luptă erau bancurile idioate. ”Sunt foarte bună la aşternut = marketing”. Asta e singura mea calitate ca om? Acum 30 de ani singura mea calitate era himenul intact, acum că sunt dinamită la aşternut? (Dar apropo, ar fi ideal ca să fiu bună la pat fără să fi făcut cumva practică, de parcă ar fi o calitate pe care să o achiziţionez prin osmoză sau să mi-o aleg din galantar la magazin, în niciun fel prin practică susţinută.) De ce trebuie să fac public un astfel de amănunt? De ce trebuie să devin un brand şi să am parte de recognition şi să mi se spună de către necunoscuţi că-s bună la pat?
Astfel de bancuri în care se prezintă femeia ca o marfă sexuală mi se par scornite de bărbaţi care se simt atât de ameninţaţi de evoluţia socială încât şi-au pierdut trăsăturile esenţiale de masculi. Şi care recurg la violenţă ca ultim refugiu al propriei incompetenţe amoroase.
Astăzi lupta se duce încă mai insidios decât acum 10 ani. S-a renunţat la bancurile proaste şi s-a trecut la următoarea etapă a războiului dintre sexe. Sfaturile amoroase. Toate ziarele abundă în sfaturi pentru sex. Nu ştiu însă cum mama dracului, în proporţie de minim 85% sunt pentru femei. Nu ca ele să se bucure de o viaţă sexuală normală şi împlinită ci cum să ofere extazul bărbatului din viaţa lor. Nu văd însă sfaturi pentru bărbaţi. Nu văd rubrici zilnice în care bărbaţii să fie educaţi cum să ofere un cunlinigus de poveste, sau de ce pornografia nu e aplicabilă în viaţa de zi cu zi şi mai ales în viaţa de cuplu. Nu sunt sexologi care să explice cum amestecarea rufelor curate cu cele parţial murdare (concept masculin prin excelenţă), cum cerutul de mâncare şi nespălatul vaselor, cum neimplicarea în treburile casnice pe motiv că a pune aspiratorul în funcţiune cauzează impotenţă permanentă sau alte refuzuri absurde nu e sexy ci din contră. Culmea e că mare parte din aceste geme de înţelepciune sunt emise chiar de femei.
Auto sabotaj.