Nevoia de ciorapi de orice altă culoare, numai albaştri să nu fie

Un curent atât de la modă încât îl pot numi trendinez e cel al teoriei conspiraţiei. Nu sunt pasionată de conspiraţii. Mi se pare irosire de vreme să stau şi să citesc aşa prostii. Dacă ”oculta” e atât de puternică încât să ia decizii de o asemenea amploare de capul ei, atunci cu siguranţă e suficient de puternică pentru a împiedica sifonarea secretelor. Cu bani sau cu glonţ. Dar e la modă şi varii pitpalaci se agaţă de ”secretele” pe care le aduc la lumină, încât ai senzaţia că au telefon direct cu Cel de sus care le dictează sure noi.

Însă nu mă pot opri să nu remarc explozia de ”-isme”, feminism, masculinism, comunism, liberalism, liber-schimbism, creştinism, mahomedanism, care propovăduiesc obţinerea binelui absolut şi că va fi cald la vară.

Azi mă deranjează feminismul. S-a pornit de la o serie de idei generoase şi măreţe. Obţinerea de drepturi egale între bărbaţi şi femei, eliberarea de sub influenţa patriarhală a societăţii influenţate de abordarea din iudaism care pune femeia şi dobitoacele pe aceeaşi treaptă. S-a obţinut o generaţie de piţi. Aproape că-mi vine să caut bubulii lui Coruţ. (Băiet citit, deştept, orientat, cu o pană sprinţară, cu care scrie egal cărţi de aventuri şi de dragoste. Păcat că s-a asociat cu o serie de nume dubioase din politică). Sau reptilienii. Căci mi-aş dori să cred că oamenii nu-s în stare să îşi facă pe persoană fizică aşa ceva şi există ceva sau cineva nepământean care ne sapă la rădăcină. (Dar suntem perfect capabili să ne săpăm cu frenezie groapa.)

S-a plecat de la ideea obţinerii independenţei şi a drepturilor sociale. S-au pierdut însă pe parcurs respectul, auto-respectul şi obligativitatea de a gândi.
În natură nu există extreme prin şi pentru ele însele. Până şi magneţii monopol nord sunt atraşi de magneţii monopol sud. Iarna nu poate să existe în absenţa verii, seceta fără ploaie. Tot aşa principiul feminin nu poate să supravieţuiască fără principiul masculin. Dar nu prin raportare competitivă ci prin completare. E uşor de observat că în lumea de azi, puternic influenţată Cartea Sfântă, principiul masculin e glorificat şi cel feminin se doreşte a fi eliminat.
Ultima lovitură dată principiului feminin vine chiar din partea feminismului. ”Puterea pizdei” e o aberaţie. Femeia nu e pizdă, pizda e un organ al femeii. Să scandezi aşa ceva nu îţi aduce respect şi echilibru interior ci nevoia de a te raporta la organul complementar. Adesea prin intermediul unui cuţit de castrare. Ceea ce nu e de natură să rezolve vreo problemă ci să genereze alte probleme, pe termen scurt, mediu şi lung.

Ieri emanciparea feminină însemna dreptul egal la educaţie, posesiune şi vot. Azi emanciparea feminină înseamnă random sex, liber la râgâit mici şi bere şi îmbrăcăminte dezvelitoare. În condiţiile în care bolile cu transmitere sexuală fac ravagii şi distrug vieţi şi destine, micii şi berea nu sunt alimente de calitate iar îmbrăcămintea dezvelitoare nu te protejează nici de frig nici de cald, e prea expresivă pentru a aprinde curiozitatea masculină şi prea inexistentă pentru nu aţâţa nevoia primară de reproducere. Respectul pe care îl aveau implicit sufragetele, puţin, cât supravieţuise prin secolele de creştinism, s-a risipit prin proasta gestionare a nepoatelor şi strănepoatelor lor.

O femeie nu va fi în veci egala unui bărbat. Nici un bărbat nu va fi egal cu o femeie. Pot însă să aibă o serie de drepturi şi responsabilităţi egale. Şi trebuie să fie complementari. Altminteri războiul sexelor va atinge nişte forme deviante pe lângă care ce e azi o să fie o dulce amintire.

Citând un ziar, un amic spunea deunăzi că fetele de azi consideră să facă sex oral unui băiat cu nimic mai ieşit din comun ca o strângere de mână. Fără ca băieţii de azi să aibă aceeaşi atitudine. Modelele impuse în mod generalizat la nivelul civilizaţiilor occidentale promovează persoana ca obiect sexual. Tragic, persoana e în general de sex feminin. Până şi fututul are sau ar trebui să aibă un ritual al lui. Nu mai vorbesc de mistica asociată sexului şi dragostei. Să pui egal între un salut şi un coit e greşit. Nu de alta, dar fie şi în cea mai demistificată formă a sa, raportul sexual presupune intrarea în spaţiul de siguranţă personală a individului, cum nimic nu o poate face. Se promovează sârguincios modelul relaţiei de quasi-unică folosinţă, o tumbă-n pat, ţac pac, merci madam. Modelul e aplicabil din nefericire doar între doar 18-30 de ani. După 30, nevoile primare şi presiunea familiei încep să-şi pună amprenta şi femeia tinde să renunţe la formatul sex and the city, pornind în căutarea stabilităţii. Problema e că deja ego-ul e contorsionat şi stima de sine se percepe prin vagin nu prin creier şi suflet. Iar asta nu e materie primă de primă calitate pentru un mariaj stabil. Majoritatea celor care au fost forţate să intre în matriţa femeii – obiect sexual sunt deja schilodite psihic, acrite şi deformate. Adică sunt teren fertil pentru a deforma şi următoarea generaţie. Vă aduceţi aminte de celebrul ”tu să nu fii proastă ca mine, mamă”? Garantez că şi generaţiile viitoare or să-l audă din plin. Desigur, legat de alte subiecte. Femeile care îl vor spune în viitor vor încerca să compenseze inocenţa pierdută răpindu-le propriilor fiice inocenţa, înarmându-le nu cu informaţii ci cu postulate care vor îndemna la ură. Şi tare mi-i frică de lucrurile care se consideră a priori adevăruri fundamentale, care nu trebuie să fie demonstrate ci doar aplicate.